drum

Culmi învelite în neguri, rândunici împovărate de praf, creste fără nori, iluzii fără ploi… Ai zice că drumul e drept și lin, dar ca la orice demers croșetat, golurile te afundă ca pe o nălucă într-o mlaștină avidă. Planurile sunt doar jucăriile noastre pe pământ… le facem, le desfacem, le țintim, le pierdem, le modelăm după fiecare imbold dat de undeva din neant, după fiecare surâs ironic care ne vinde o lecție, dar gânduri noduroase ne pun senin în drum, ne pun noroi… E doar o diferență de percepție la fel ca personalul și alteritatea. Coborâm ca să zâmbim înăuntru când nu ne mai pasă, ne înălțăm ca să știm că sus e gol…