Arhive pe etichete: vara

răsărit

Standard

d826107831496dbb944db8a8c9b37a1c

 

 

Stau căzut pe asfalt ca un sâmbure pierdut de fructul său, las soarele să-mi intre într-un colț unde umbra pictase cu negru, las vântul s-aducă mirosul de vară, de iarbă abia tăiată și să-l pună în vise, las ziua să-și plimbe clipele peste mine, să mă poarte în lumi pe care le-am pus cândva pe-o hârtie, las norii să-mi ia ploaia și s-o arunce prin alte zări, las stelele să-mi cadă în dorințe, să mi le ia din palmele strânse și să le dea timp, las noaptea să-mi scuture prezentul și-apoi să-i pună un alt răsărit.

uitare

Standard

88bfdcde901448df5349e7e659fe4b01

 

 

Se gudură soarele pe lângă mine să-i fac loc, să-l pun înăuntru cu toată zarva de seară văratică, cu toate surâsurile prăfuite de ardoare, de cald, de nesaț, de noi. Le-am uitat. Cu ochii închiși iar, prin lumina de vară, le văd, le simt cățărându-se, lipindu-se de spațiul infim dintre pleoapele coborâte și privirea pierdută în gânduri. Stau toate cuprinse într-un nedefinit, legănându-se ca pe-o ață și-așteaptă. Le-a trecut timpul când le mai deschideam drumul spre mine, am dat afară foșnetul inimilor râzând printre iluzii împletite cu soare. Au început să cadă, să adoarmă, s-au învelit în noapte și în ploaie, în alb și-n uitare. Nu știu să le mai chem.

agale pe lângă timp

Standard

În fiecare zi pe lângă geamul meu trec pescăruși și-n locul mării vin doar norii sau poate valurile de mașini. Dacă ignor aerul rece și privesc numai cerul înseninat de soare și zbor de păsări, parcă pot auzi și marea, parcă pot vedea și lumina de vară care mereu poartă vise cusute cu libertate. Odată, doar în vacanța de vară puteai să trăiești cele mai frumoase timpuri, departe de oraș sau doar de străzile care duceau spre școală, puteai să descoperi o altă lume în care drumurile ți le presărai singur cu veselia lipsei de constrângeri. Mi-aduc aminte într-o vară, am mers toată ziua la pas pe dealuri fără să știu măcar unde mă duc. Nici n-avea importanță, nu conta decât că în jur erau doar timpi care se scurgeau ca vântul moleșit de căldură… prea încet să-l mai simți. Puteam să aleg orice drum, n-avea să fie decât frumos ieșit în afara ceasului înnebunit de atâta învârtit fără de tăgadă. Numai propria nebunie a timpului mai poate fi un motiv ca acele să se tot miște. Dacă alegi să te iei după soare în locul mecanismelor hipnotizate, zilele se scurg mai ușor ca apa dintr-un pământ mustind a ploaie. Dacă timpul nu ne-ar mai mâna ca un vânător din urmă, încercând să-i doboare pe cei slabi sau poate prea înceți, am putea să ne uităm mai des plimbându-ne agale printr-o lume care nu pleacă nicăieri. Poate așa și noi am pleca mai târziu.

vara în oglindă. privire fugitivă

Standard

…eram liniștitoare ca ploile torențiale care-ți luau cu ele toate gândurile, toată furia, toată dezamăgirea și rămâneai doar cu stropii grei înflorind pe țiglele casei, cu șiroaie curgând din streșini peste pământul mustind a răcoare și apă dulce, gângurind într-un cântec domol.  Eram ca pașii alintați prin iarba plină de rouă în zori care-ți aduc seninătatea prin surprindere, ca zoreaua cea simplă și frumoasă care-ți fură un zâmbet de dimineață doar printr-o privire, ca strălucirea frunzelor de corcoduș în bătaia razelor, ca pământul care nu-ți permitea să-l calci decât desculț și în goană după aceeași frenetică bucurie. Serile abia trezite din toropeală se închinau încet spre flori și povești de peste zi ce abia-și aflaseră tâlcul…

Dar vara se scurge… ea însăși topită pe asfaltul încins, înecată-n praf și frunze uscățive foșnind anemic. Mai vezi un soare amețit printre atâtea blocuri căznindu-se obosit să dea mai multă căldură, tremurând de la atâta aer condiționat. Toată lumea se ascunde în case, în corporații, în pub-uri, printre fântâni cu iz de clor și umbre electorale ridicate din mărinimia primarilor aflați în verva proactivității strategice. Vară pustiită de freamătul ei vesel, de râsetele de copii stropindu-se cu apă și amintiri nedigitale.

freamăt de noapte

Standard

Scârțâitul unui leagăn deranja anost fluturii de noapte și așa amețiți de cât băuseră cu nesaț din albul acoperit de seară al reginei-nopții. Nu părea să le pese prea tare în dansul lor frenetic printre flori și bucăți de noapte. Până la cerul cu stele era mult și atunci și-au zis să cucerească toate stelele înmiresmate de pe pământ. În cenușiul lor se furișau fericiți printre frumos de flori timide ce nu-și jucau partea decât sub perdeaua de întuneric țesută firav printre aerul umed de vară. Mergeam și eu printre flori de regina-nopții să simt bucuria fluturilor care păreau să-mi ignore total prezența în povestea lor. Mă consolam urmărind câte-o radașcă obosită care cădea zgomotos pe pământul uscat, ursuză din cauza cerului ocupat de aripi nevrotice și praf de stele jucăuș precum vântul de vale. Aveau ghid doar ecoul câte unui glas rătăcit pe afară, dar care se retrăgea repede în lumea somnului și-a siguranței din visele zgribulite de zâmbete băgărețe. Eu și freamătul din noapte încă mai încercam să găsim un drum cu aceeași limbă sperând că ziua nu ne va găsi prea curând.

druide

Standard

Druide mergea lent prin ploaia care acoperea totul în jur – mașini, lumini, frunze căzute pe jos plutind pe apa ce curgea șiroaie pe străzi. Îi plăcuse plimbarea din acea seară. Era așa ca o poveste dintr-un film romantic la care privea din culcușul cald cu perne moi de-acasă. Doar că nu era un film, era chiar ea. Nu mai avea mult până acasă, dar nici nu se grăbea. Liniștea cartierului în seară era ca o binecuvântare, îi relaxa toți porii și putea în sfârșit să fie ea. Nu era nimeni s-o privească și în umbra serii nici nu-i mai păsa. Un spirit liber așa cum a vrut mereu să fie. Se gândea la multe în seara aia; la alte plimbări pe același drum de acum două veri. Era așa cald atunci și tot singură mergea spre casă. Doar că atunci  se îngrijora de multe lucruri ce-i încărcau listele cu lucruri de făcut, de relația devenită nefuncțională, de hopurile peste care trebuia să treacă. Acum era liberă și eliberată. Doar vântul îi mai apăsa pe umeri și mirosul de toamnă târzie. Ploaia se prelingea de pe trotuar pe strada pustie. Era atâta liniște…