Arhive pe etichete: prune

un nor cu un soare ascuns

Standard

56cd11f2545386ce9215c3213a329bd9

 

Parcă s-a trezit în noi un nor cu un soare ascuns în interior, parcă-și curge licăriri de galben în pânze agățate de sufletele noastre și-și revarsă dogoritor, amintirile calde, visele care se topesc, iluziile încinse, amețite de posibilități. În soare, gălăgia emoțiilor fugărindu-se prin vene capătă nuanțe de portocaliu, de vișine coapte, de vinețiu cu miros de prune, de drumuri prăfuite, de gălbui foșnind a iarbă uscată, a vânt împletit printre fire, a râsete stropite cu apă și secunde care dețin aripi. Printre toate, un strop de seară ascunde în albastru ochi sceptici, triști, ochi care vor să închidă lumea într-o privire, să n-o mai lase în urmă, să n-o mai piardă, să n-o mai uite, să o poarte pretutindeni și pentru totdeauna. Și azi dacă te pierzi în străfundul acelor ochi, poți vedea lumea.

ploaie, prune și noi

Standard

unnamedApă în mine, pe stradă, printre nori, pe sub priviri, pe furiș ploaia mângâie tot… Și pe noi. Când plouă, îmi place să mănânc prune cu gust acrișor ca cel pe care încearcă ploaia să-l șteargă din noi. Dar eu n-o las, îl vreau acolo ca parte din ce însemnăm așă că mănânc prune și o sfidez ca și cum papilele dețin ultimul lucru care a mai rămas din noi. Gustul de prune și ploaia sunt dușmani așă că stropii striviți, melancolici se retrag, norii parcă îi sorb înapoi. Au pierdut. Cu atâta ploaie și nimic din noi nu s-a curățat de noi. Prunii își lăfăie crengile în gol. Dar ploaia, ploaia vine din nou… Inundațiile sunt oricum în toi…