Arhive pe etichete: galben

un nor cu un soare ascuns

Standard

56cd11f2545386ce9215c3213a329bd9

 

Parcă s-a trezit în noi un nor cu un soare ascuns în interior, parcă-și curge licăriri de galben în pânze agățate de sufletele noastre și-și revarsă dogoritor, amintirile calde, visele care se topesc, iluziile încinse, amețite de posibilități. În soare, gălăgia emoțiilor fugărindu-se prin vene capătă nuanțe de portocaliu, de vișine coapte, de vinețiu cu miros de prune, de drumuri prăfuite, de gălbui foșnind a iarbă uscată, a vânt împletit printre fire, a râsete stropite cu apă și secunde care dețin aripi. Printre toate, un strop de seară ascunde în albastru ochi sceptici, triști, ochi care vor să închidă lumea într-o privire, să n-o mai lase în urmă, să n-o mai piardă, să n-o mai uite, să o poarte pretutindeni și pentru totdeauna. Și azi dacă te pierzi în străfundul acelor ochi, poți vedea lumea.

poate… la primăvară

Standard

leagan-toamnaStrig. Aș putea să șoptesc. Nu e oricum nimeni în afară de ecou. Am obosit leagănul de sub cireșul bătrân încărcat de galben și soare cu frunzele-i împrăștiate de vânt și râsete care împing leagănul mai tare și mai tare în sus, spre cer ca și cum la un moment dat m-aș putea desprinde și zbura printre albastru și raze. Dar nu, rămân aici cu toamnă și frunze și suflet nostalgic. În tot amalgamul ăsta, atâta liniște și în liniște, e mereu atâta haos. Ai zice că e imposibil să le desparți așa cum e imposibil să separi și gândurile de figura care a pus stăpânire pe ele, indiferent de locurile prin care mai e sau prin ce timp sau colț de inimă. Nu mai contează. Toamna în sine e un pansament și vântul ne golește de noi. Dacă am adăpostit clipe în noi pe care-am vrut să le ținem ascunse de timp, acum pleacă și iau același drum ca păsările călătoare. În noi, vremea e în schimbare. Poate se vor întoarce… la primăvară… Poate și tu… Poate o să-mpărțim iar același soare.