noapte, oraș

Standard

city_night_lights-wideZgomotul mașinilor amorțite în propria viteză se amesteca prin luminile orașului, lumini colorate menite să facă noaptea mai ușor de acceptat, mai aproape de limita suportată de trecătorii anxioși, înfricoșați de necunoscutul negru și tăcut, de lumea aceea pe care încă nu o bănuiau și nici nu îndrăzneau să o facă. Nopțile pline de lumini și zgomot erau tot ce-și puteau dori. Numai să nu-și audă propriul sine gândind, văzând, hoinărind prin posibilul real sau doar aievea al minții…

Mirdu privea apa care înghițea tot orașul într-o undă, care șoptea gânduri cât pentru toți trecătorii, care-ți aducea un aer adormit, de vară cu praf, arome de fructe și viață în ritm alert. Plecă. Apa închisese deja un oraș, nu voia să fie și ea în orașul din apă. Îl prefera pe cel de aici cu străzi înguste, îmbâcsite, gălăgioase, cu oameni trăind în atâtea și atâtea feluri, cu oameni ciocnindu-se unii de alții, împletindu-și viețile accidental. De fapt, asta căuta și ea, un nou „accident” care să o poarte în lumea altcuiva în care să-și lase și o parte din propria lume. E mereu un schimb, un troc. Așa ajungem să avem vieți care să semene cu un oraș în noapte… ciocnindu-ne de lumile altora, colorându-ne, impregnându-ne de zgomotul, de plinătatea celorlalți. Schimbând.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s