aer

Standard

underwater_cayman_islands_wallpaper-normalAșchiile de gheață se tot îmbulzesc, se topesc, se preling pe mine, pe jos, inundă întreaga încăpere, îngheț, le înghit, rămân fără aer și ele pleacă, se împrăștie pe toată strada. E vară, e… nici nu știu. Mă simt rece, încerc să-mi mișc câte o amintire, dar nu-s decât statui, mii de statui închise într-un cap și nu se mai poate clinti nimic. Ar fi imposibil să mă ridic acum cu toate statuile alea în mine, sub apă. E zi încă, o simt cu ochii închiși, e lumină agățată de fiecare strop. Dar eu aș fi avut nevoie de aer. Dacă aș sparge rând pe rând fiecare statuie și aș scoate-o afară, aș putea să mă ridic din nou, să respir din nou. Trecutul nu ne poate ține captivi decât dacă-l lăsăm, dacă umblăm prea mult să scotocim în fiecare sertar când de fapt, am putea să construim altele și să le umplem cu ce vrem noi și apoi să le dăm foc dacă asta ne dorim și să o luăm iar de la capăt, să ne redesenăm în propria minte de câte ori simțim că vrem alte culori care să ne reprezinte, alte lumini care să ne intre prin retină și apoi în lume, înapoi, către ceilalți și așa, să aruncăm bucăți de suflet în alții și să nu mai păstrăm nimic doar pentru noi. Ce dăm, se întoarce oricum din nou. Am să sparg tot cu mâinile goale, să mă uit la ele apoi și să știu că statuile adunate, încuiate, păzite, printre care te plimbi ca într-un muzeu, nu te mai lasă să respiri, să te miști, să ieși de sub apă… or eu nu vreau decât să las tot aerul din lume să-mi intre în plămâni și să plec. Oriunde.

Reclame

Un răspuns »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s