târziu, nu

Standard

time-travel2-photo-courtesy-of-junussyndicate-on-deviantART-1024x652– E târziu, e târziu, e târziu… Se auzea o voce plângăreață, mormăind ca pentru sine sau ca pentru un eu neascultător, neconvins, nemilostiv în fața propriei dureri.

-Sssst… Îi poruncea minții îndărătnice și ultraaglomerate de iluzii care încă se mai țineau prinse scai de retină și făceau lucrurile să pară altfel ca printr-o pereche îndrăgită de ochelari. Doar că reflectau o lume care nu mai era posibilă și până și ele știau asta deja…

Se umplu totul de liniște. Vocea adormi de propriile vorbe monotone cu iz aparent toxic. Avea dreptate, dar nu întru totul. Întotdeauna e târziu să retrăiești ceva pentru că oricât am resuscita timpul, combinații unice de secunde, scenarii imaginare, ritm cardiac și personaje îl fac imposibil de transpus din nou pe o pânză albă ca și cum am încerca să facem copia unei picturi. Întotdeauna un expert va deosebi originalul de fals și aici, în materie de propria viață, noi suntem experții și un fals, oricât de bine realizat, nu ne-ar mulțumi niciodată. Și dacă e într-adevăr târziu pentru orice am fi vrut să reconstruim, nu e prea târziu să construim altceva de la capăt, un altceva care cu siguranță se va potrivi mai bine cu ceea ce suntem acum, cu ceea ce zidim involuntar ca parte din noi în ce clădim, chiar și numai în timpul gol.

Reclame

Un răspuns »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s