noi și pământul

Standard

Să fie câteva ceasuri de când stau în gară. Soarele e deja adormit. Se aud niște șlapi plescăind printre băltoace. A plouat toată ziua de parcă pământul nu se mai satură de apă, atât se simte de murdar, de secat de viață. Ar vrea să renască. Se spală. Poate că și noi ne spălăm o dată cu el, ne pierdem în ploaie vechile versiuni care nu ne mai fac cinste, pe care vrem să le uităm. Și noi putem să renaștem. Aici, pământul e de acord cu noi. Ne susține să încercăm de nenumărate ori, deși știe că într-un final, tot eșuăm și el se cam clatină cu fiecare cădere. Pământul tușește, iar noi luăm medicamentele. Dar oricând lucrurile se pot schimba. În gară, trenul are întârziere, deci programul său s-a schimbat. În lumea asta nu mai e nimic așa cum e planificat, decât în cazul unor coincidențe bizare menite să ne mai dea un pic de curaj. La urma urmei, noi trebuie să credem ca să putem să renaștem de atâtea ori, chiar și în aceeași zi. Dacă la faza asta n-am fi copii, am cam da de necaz. În urmă, lăsăm oricum dovezile că ne-am jucat și noi pe acest pământ. Treburile serioase cică sunt mai târziu…

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s