jucării

Standard

Ne jucăm cu iluzii de-o viață și totuși ne dăm atâta importanță, ne jucăm de-a oamenii mari încă din primii ani și tratăm chestiunea cu toată seriozitatea de care suntem capabili, ne jucăm de-a tiparul vieții perfecte și în toată închistarea asta, în alergătura după roluri îndeplinite cu brio ca și cum la sfârșit ar urma să primim aplauze universale, uităm că totul e o iluzie stabilită de unii mai sadici decât noi și bine încetățenită. Când recunoaștem că toată seriozitatea asta neobosită prin care ne luăm prea tare în serios la fel cum luăm și tiparele de viață împlinită, e ridicolă? Măcar dacă suntem așa adânciți în jucăriile noastre, să recunoaștem că sunt niște iluzii care ne dau o falsă siguranță, că le preferăm din frica de lipsă de repere, că ni le asumăm pe bucățele pentru că habar n-avem ce altceva să facem, pentru că altfel ar fi prea mult necunoscut și noi am fi forțați să gândim, să ne descoperim, să alegem la un nivel mult mai profund. Și tocmai profunzimea ne sperie. Ne e mai simplu să ne dedicăm o viață și totodată mii de vieți să ne jucăm cu niște jucării care totuși ne fac să uităm că ne jucăm și ne mai iau și bucuria specifică jocului de multe ori… Cărui copil oare îi face plăcere să se joace din obligație?

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s