locurile

Standard

Când am stat ultima dată în acest loc era așa plin de viață, de un freamăt nedeslușit care-ți bucura fiecare simț. Dacă am putea să ne întoarcem în locuri în care odată eram fericiți, dar să le și dăm viața care le lipsește… Locurile își pierd toată vraja, toată iubirea pe care o au impregnată când oamenii care le făceau atât de vibrante, atât de iscusite în a se strecura în sufletul nostru, nu mai sunt. Locurile sunt doar spații geografice, seci, care pe ici, pe colo îți trezesc nostalgii, îți mai deschid câte-o imagine care nu le face decât să pălească și mai mult, să-și piardă orice urmă de viață, o viață pe care oricum nu o pot deține prin sine, ci le este insuflată de prezențe vii. Ele există, dar nu trăiesc, nu mai respiră odată cu tine, nu te mai însoțesc în gândurile dragi decât ca ceva dispărut, deși n-au plecat nicăieri. Locurile nu-și mai au sensul când au rămas golite de ceea ce le definea. Chiar și dacă speri că simpla prezență în golul lor îți va da ocazia să retrăiești frânturi, ele nu-ți pot oferi decât iluzii de scurtă durată, adâncind discrepanța față de condiția lor anterioară. Locurile nu știu că au murit. Ele pot fi în același timp vii pentru ceilalți. Locurile sunt o anomalie care îndeasă multiple vieți, morți și sensuri, cu o față pentru fiecare trecător.

Reclame

Un răspuns »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s