în noapte

Standard

E noapte. O să încerc să găsesc cărarea printre tufele de barba-împăratului și iarba crescută în voie. Nici nu vreau să fac zgomot. Mi-am propus să plec într-o plimbare nocturnă, așa, ca să simt libertatea vacanței la bunici. Am sosit de o zi aici și deja mă simt mai vie ca oricând. Aici, n-am avut niciodată limite, aici am simțit că libertatea nu e doar un concept abstract. Toată lumea doarme așa că, dacă mă întorc până-n zori, nici nu-mi vor observa lipsa. N-ar fi frumos să sperii pe nimeni. Problema e că nu știu cum să ies din casă fără să fac zgomot și nici n-aș vrea să las ușa descuiată. Noaptea, se închide doar din interior cu zăvor. Mai bine ies pe geam. Acum regret surplusul de plăcinte de la prânz. Se pare că geamului îngust îi cam place să râdă de rotunjimile mele. În final, cu niște zgârieturi ușoare scap. Am emoții. E prima mea călătorie noaptea și nu știu peste ce-aș putea să dau. Am o lanternă, dar mai mult mă încurcă. Afară e oricum suficient de lumină. E o lună cum n-a mai fost demult la început de toamnă, aș putea să uit, privind-o, că e atât de departe. La țară, stelele se aștern ca un covor pe cer, nu ți-ar ajunge o vacanță să le numeri. Dacă privești atent mai prinzi și câte un meteorit. Eu am mereu o dorință pregătită pentru astfel de cazuri. În fond, e aceeași de fiecare dată. Mă gândesc că dacă o voi repeta suficient de des, universul, agasat într-un final de atâta insistență, o va face posibilă. Până la admiratul stelelor însă, trebuie să trec mai întâi de poartă. Mă cațăr greoi, câinele nu mă latră, doar se uită într-un ochi, plecând așa capul ușor a nedumerire. Am sărit și peste asta. Nici nu știu încotro s-o apuc. E așa de liniște că nici nu-mi vine să respir. Greierii au acaparat întregul sunet al nopții s-anunțe că a venit toamna. Un pic de frig parcă îmi dă târcoale, dar sunt prea entuziasmată de plimbare ca să-l simt. O iau încet pe drum, îmi ascult pașii, îmi ascult gândurile, îmi aud chiar și inima bătând. E un cal liber pe drum. O fi scăpat dintr-o curte. Pare blând, dar parcă nu m-aș încumeta să-l las să mă-nsoțească. Oare de unde mi-a apărut în drum cu nările lui umede, cu nechezatul aproape șoptit. Numai eu pe drumul ăsta și un cal străin, pașnic sau poate nu. Fie, dacă pățesc ceva mi-o asum. Îl mângâi pe coama aspră, pare că și el ar vrea să meargă într-o scurtă plimbare. La o adică până și în basme fiecare erou are calul său. E cam înalt, mă urc pe marginea de la teică, apoi sus pe el. Hai, să vedem ce știi. O ia la goană deodată încât vântul trece așa repede pe lângă mine de abia mai pot să-l prind. O ia peste râul de la marginea satului, stropii reci mă ating pe față și mă înviorez toată sau mai degrabă înfior. Văd că stelele par un continuum ca niște linii lungi capturate într-o pictură modernă cu trafic gonind. Nici nu știu unde mă duce calul ăsta. E noapte. E început de toamnă. Țârâitul greierilor se confundă cu liniștea. Eu zbor. Un cal străin mă poartă undeva unde nici eu nu știu. Întunericul devine apăsător ca o pâclă. Încă n-au început să cadă frunzele, dar foșnetul acela e deja prezent. Nu știu cât a trecut de când am plecat. Calul se oprește brusc, dă semne că vrea să se întoarcă. Îl las. Mă descurc și fără el. Știu locurile astea sau cel puțin mi le imaginez. E un sunet grav, plângător ce vine din lanurile uscate de porumb. De cealaltă parte e un islaz, se aude apa cum umple pământul. Niciodată nu mi-a plăcut întunericul, dar acum când mă învăluie din toate părțile, când îl pot simți prezent oriunde mă întorc, acum e un bun tovarăș de drum. Mă ascunde și-mi absoarbe gândurile în tăcere. De aia îmi place să plec noaptea. Îmi pierd toate gândurile pe drum ca să nu le mai port cu mine și odată pierdute, ele nu se mai întorc. Nu știu ce se alege de ele. Mă pun așa jos în mijlocul drumului, mă simt ca un intrus într-un tărâm liniștit pe care-l tulbur. E un izvor mai la vale și se tot tânguie de ceva timp. El nu știu ce motiv mai are să fie trist. Ce-i drept, după ce se duce toamna, va rămâne pustiu pe aici. Vine și un iz de fum. Au dat foc dimineață la iarba uscată și printre mormanele rămase, scotocește o vietate. N-o disting, o aud mustăcind și ițind capul din când în când să vadă dacă sunt tot aici. Aș putea să-nchid ochii să-mi imaginez că nu mai e nimic în jurul meu… Ziua nici nu-ți dai seama câte sunete se pot distinge în noapte, câte imagini poți să risipești pe drum și să le uiți, câte iluzii îți dau târcoale, câte dorințe au rămas încă neîndeplinite. Noaptea le vezi cel mai clar. Și locurile astea au o viață în sine și-ți pansează fiecare zâmbet chinuit. Ele știu să vindece. Tu doar stai în drum, taci și aștepți. La întoarcere o voi lua pe alt drum. Nu vreau să reîntâlnesc niciun gând pierdut. Până atunci mai stau aici și ascult… Se distinge conturul văilor, viilor, ah… și nucul cel bătrân e tot acolo. Odată m-am urcat în nucul ăsta și vedeam peste deal la ruși cum spunea bunicul. El a fost în război, avea mereu ceva de povestit când treceam prin locurile astea. Acum, războiul se poartă în noi. Aș putea să spun că e mai complicat. Trebuie mereu să ajungi la un armistițiu să nu se lase cu prea multe răni… Sunt și mistreți pe dealurile astea, dar nu cred că ajung aici în mijlocul drumului. Nici nu știu cum trebuie să reacționez la o astfel de întâlnire, care e metoda de apărare. Sper că nu prin zgomot că de câteva zile mi-a cam pierit glasul. M-am bucurat prea tare de un gând năstrușnic de pozitiv și îmbietor că mi-am epuizat stocul de glas. Nici excesele astea nu-s bune. Uite, când s-ar putea să fii nevoit să țipi, nu mai ai cu ce… Ce picioare subțiri… Cred că de jumătate de oră mă uit la un păianjen de deasupra capului. Se ține bine de tavan, se uită și el la mine, doar că invers. Mă întreb dacă se mișcă greu cu picioarele alea de ață. De fapt mă uitam prin el. Doamne, iar mi-au fugit gândurile la locuri pe care le-am pierdut, la zile care parcă nu de mult au murit. Să-mi revin. Păianjenul ăsta e cam singuratic, dar facem casă bună. Nici eu nu-s departe. În fond e o opțiune de viață… asta până nu te iau gândurile la întrebări…

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s