vulpașin

Standard

Pe câinele meu îl chema Vulpașin. Ne-am îndrăgostit de la prima privire, de la primele farse și peripeții împreună, de când l-am ținut în brațe, mic și bleg asemeni mie la acea vârstă. Îi citeam în fiecare vară povești și romane fără să-mi dau seama că e doar un exercițiu de lectură, un monolog cu voce tare fiindcă el își vedea nestingherit de somn. Deja era un câine mare, cu responsabilități, cu ciudă pe găini și cu o foame mai ceva ca în basme. De aici îi venea și numele, era roșu ca vulpea și extraordinar de hulpav și-a ieșit Vulpașin… El nu mă asculta, dar eu îi citeam zi de zi fiind convinsă că de fapt el doar se preface și că deja imaginația îi zburdă și el e eroul, pionul principal din toate acele aventuri. Vulpașin a avut un drum trist uneori, dar neobosit în regatul său și nu-și termina energia niciodată. Pesemne că o avea îngropată prin toate cotloanele din grădină și toată zarea-i stătea la dispoziție. Într-o zi, Vulpașin a vrut să mă muște; îi dădusem din greșeală cu piciorul peste mâncare și lăcomia lui a fost mai mare decât înțelegerea. Din acea zi am încetat să-i mai citesc povești. Acum, dacă aș da timpul înapoi, aș mai avea multe cărți despre care să-i mai spun. Într-un final, mi-am dat seama că de fapt înțelegerea a lipsit de partea mea și supărarea mi-a fost mai mare decât prietenia care ne lega. Într-o zi, Vulpașin n-a mai lătrat în curte și eu mai aveam multe să-i zic și atâtea povești de citit.

Reclame

2 răspunsuri »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s