vara în oglindă. privire fugitivă

Standard

…eram liniștitoare ca ploile torențiale care-ți luau cu ele toate gândurile, toată furia, toată dezamăgirea și rămâneai doar cu stropii grei înflorind pe țiglele casei, cu șiroaie curgând din streșini peste pământul mustind a răcoare și apă dulce, gângurind într-un cântec domol.  Eram ca pașii alintați prin iarba plină de rouă în zori care-ți aduc seninătatea prin surprindere, ca zoreaua cea simplă și frumoasă care-ți fură un zâmbet de dimineață doar printr-o privire, ca strălucirea frunzelor de corcoduș în bătaia razelor, ca pământul care nu-ți permitea să-l calci decât desculț și în goană după aceeași frenetică bucurie. Serile abia trezite din toropeală se închinau încet spre flori și povești de peste zi ce abia-și aflaseră tâlcul…

Dar vara se scurge… ea însăși topită pe asfaltul încins, înecată-n praf și frunze uscățive foșnind anemic. Mai vezi un soare amețit printre atâtea blocuri căznindu-se obosit să dea mai multă căldură, tremurând de la atâta aer condiționat. Toată lumea se ascunde în case, în corporații, în pub-uri, printre fântâni cu iz de clor și umbre electorale ridicate din mărinimia primarilor aflați în verva proactivității strategice. Vară pustiită de freamătul ei vesel, de râsetele de copii stropindu-se cu apă și amintiri nedigitale.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s