voință

Standard

Ne sâcâim constant să rezistăm oricărui gând nevrednic, oricărei tentații ca apoi să ne aruncăm ca și cum ne-am pune dopuri în urechi să fugim, să ne ascundem de vocea neobosită care ne dojenește și ne învață, care ne spune mereu ce să facem și pe care de atâtea ori alegem să o privim cu ochii minții acoperiți de întuneric. Voința nu e niciodată prea puțină, ci doar prinsă în cămări de gânduri, lăsată să lâncezească până-și uită forța și vechile puteri ce odinioară făceau minuni. Obosită sau prea puțin folosită, e gata să uite, să calce, să zboare, să crească, să ne cadă în față ca într-o închinăciune spre cerințele noastre. Printre pași ni se strecoară și ne-nsoțește din umbră așteptând cu o nemărginită răbdare s-o strigăm, s-o căutăm, s-o chemăm în noi.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s