iarna

Standard

Trecu ceva timp de când promoroaca nu mai acoperi totul în jur ca într-o poveste de gheață, trecu ceva timp de când spiriduși și zâne nu se mai războiau în pădurea încovoiată de țurțuri și fulgi. Trecu râsetul puternic cu fiori de teamă din vremuri în care iarna era doar un basm de neuitat. Acum, printre crengi de promoroacă și tăceri, iarna e o oglindă a gândurilor înghțate, un drum al unei lumi care fără suflet nu se poate îndrepta decât către un alb iluzoriu care nu mai duce nicăieri. Fără strălucirea unor zâmbete visătoare, iarna nu-și mai poate avea rostul. Fără suflare, natura-i primește atingerea rece sperând să-i crească aripi și vise s-ajungă din nou până-n soare. Adulmecând răcoarea, pașii ni se contractă și-n drumul lor amorțit calcă visele care încep să încremenească. Noroc că se așterne iar zăpada și sub ea înfloresc mii de cărări cu senin împletit printre raze.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s