druide

Standard

Druide mergea lent prin ploaia care acoperea totul în jur – mașini, lumini, frunze căzute pe jos plutind pe apa ce curgea șiroaie pe străzi. Îi plăcuse plimbarea din acea seară. Era așa ca o poveste dintr-un film romantic la care privea din culcușul cald cu perne moi de-acasă. Doar că nu era un film, era chiar ea. Nu mai avea mult până acasă, dar nici nu se grăbea. Liniștea cartierului în seară era ca o binecuvântare, îi relaxa toți porii și putea în sfârșit să fie ea. Nu era nimeni s-o privească și în umbra serii nici nu-i mai păsa. Un spirit liber așa cum a vrut mereu să fie. Se gândea la multe în seara aia; la alte plimbări pe același drum de acum două veri. Era așa cald atunci și tot singură mergea spre casă. Doar că atunci  se îngrijora de multe lucruri ce-i încărcau listele cu lucruri de făcut, de relația devenită nefuncțională, de hopurile peste care trebuia să treacă. Acum era liberă și eliberată. Doar vântul îi mai apăsa pe umeri și mirosul de toamnă târzie. Ploaia se prelingea de pe trotuar pe strada pustie. Era atâta liniște…

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s