dinici copoiul

Standard

Dinici, lung și chipeș copoi, plecă agale pe drumul mare sub raze de soare. Supărat pe stăpân că-l îngrădește în gând și că dincolo de poartă nu are voie nimic să străbată, copoi brav cum e el, a sărit să vadă cum e lumea largă. Lanțul mult l-a târâit, fericirea n-a găsit. În a sa împovărare, cu deziluzii și jale, foamea neînduplecată n-a întârziat să bată. I-a făcut un dor de toate, de bucate și de joacă, de ale sale găini, de cocoșii aurii și de alte dobitoace, prietene bune și cu mult renume. Dar departe acum erau și pe lângă alte case el căuta să ajungă la dorința lui arzândă. Și de când el tot a mers și vedenii l-au ales ca să-i joace toate feste, visele să nu le ierte. Dinici, al nostru copoi, a sperat să i se dea prea mult pentru ce putea și pedeapsă a primit rătăcirea printre stele mult prea aprige și rele. Dar cum toate le-a trecut și pe rând le-a doborât, visul i s-a aprobat și în zare a tot plecat. El a luptat înainte, neademenit de merinde ce-l chemau să șadă de pază-n altă ogradă. Nu s-a lăsat păcălit, libertatea să-și fi dăruit și-a ajuns la pădurar, om bun, gospodar. Fără vlagă, fără nume, l-a cules de prin pădure, iară Dinici a găsit exact ce el și-a dorit. Toate apoi s-au așezat și mult s-a mai bucurat. Drumul lung i-a fost și greu, dar după voință a venit cu prisosință și-a lui zi de biruință.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s