colț…

Standard

Unde într-un colț de suflet te așezi și te ascunzi, osândit să zaci acolo să suporți un ideal care vrea să nu-ți mai lase nici fărâmă din ceea ce erai. Altfel trebuie să fii acum ca să pot să-ți dau ceea ce de fapt ai venit să oferi. Un ciorchine doldora de tine, de imagini să le schimbi după cum îmi vine… și în toamnă roade dulci să culeg și să-ți spun că nu-i de-ajuns. Cum, ai îndrăzni să ceri și tu ceva până ce eu totul nu ți l-am luat? Azur lin de pași ce odată îi săltai surâzând în vis, în iluzii… apasă acum zăpada și-o transformă-n ploaie. Picuri, picuri ce se sparg și în căderea lor încă mai visează la flori nemuritoare.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s