cer…

Standard

Gând risipit în locuri în care n-aș fi vrut să ajung, în indecizii pe care n-aș fi vrut să le simt, în clipe în care n-aș fi vrut să mă sting… Tot în gând port un albastru dorind un cer să se înalțe, să-i acopere infinitul și să-i fie pata de culoare. Sub care cer să-ncep să caut, sub care zări s-aud norii sclipind iar a senin… Îmi caut pașii pe drumuri pe care am mai fost, dar nu mai regăsesc un soare demult apus. Se mai văd raze mângâind a toamnă; căldura lor pare un vis din altă lume, tot mai greu de atins, de cuprins până-n iarnă…

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s